Cu siguranță că știi care sunt cele mai curente erori atunci când vine vorba despre parenting. Cine spune că viața de părinte este ușoară, îți vinde gogoși, asta e sigur. Este o enormă provocare și este foarte ușor să comiți anumite erori.
Aici converg multe aspecte, precum provocarea pe care o pune copilul în deplina sa singularitate (toți copiii sunt diferiți), precum și propriile noastre idei despre ce este bine sau ce funcționează. Momentul de viață în care cineva se află exercită și el o influență.
La aceasta se adaugă și părerea bunicilor, mătușilor și vecinilor, pe lângă profesorii și medicul pediatru. Oricum ar fi, a face greșeli în educația parentală este inevitabil. Să vedem împreună care sunt cele mai frecvente erori și cum se manifestă consecințele acestora în timp.
Unele erori se pot comite din neștiință, altele pot să fie cauzate de unele improvizații. Care sunt cele mai frecvente?
Autoritarismul. O educație prea autoritară implică un exces de control, de rigiditate, puține semne de afecțiune sau de recurgerea des la pedeapsă.
Autoritarismul împiedică contactul cu emoțiile, ascultarea și înțelegerea celeilalte persoane. Drept consecință, acești copii pot deveni adulți inflexibili, ghidați doar de respectarea normelor.
Supraprotejarea. Este o altă greșeală frecventă a copiilor. Copiii nu vor fi capabili să se apere singuri și să înfrunte dificultățile deoarece cineva a făcut mereu asta pentru ei. Supraprotejarea implică și o stimă de sine scăzută și o slabă toleranță în fața frustrării.
Lipsa de limite. Uneori, nu fixăm limite din cauza faptului că nu mai vrem să auzim crize de mânie. Uneori, este mai ușor, mai convenabil sau mai confortabil să spunem Nu. Se va ajunge însă mai târziu, la un comportament care va fi destul de greu de eradicat. Consecințele vor fi: o slabă toleranță și frustrare: un copil va răspunde foarte urât la cuvântul Nu.
Faci din copil centrul absolut al vieții tale. Poate fi puțin plictisitor pentru tine să citești asta, dar așa stau lucrurile. Primii ani de viață ne cer să acordăm multă atenție copiilor, deoarece este o perioadă de mare dependență în care aceștia își dezvoltă abilități.
Dar încetul cu încetul, trebuie să-i eliberezi, să le lași să cadă și să greșească, să ia decizii și să-și gestioneze timpul, dorințele și nevoile. Privați de această libertate, vor deveni tineri pretențioși, despoți incapabili să înțeleagă că ei nu sunt centrul universului.