Agenția Națională de Integritate (ANI) a avertizat că decizia de joi a Curții Constituționale privind declarațiile de avere și de interese poate încălca angajamentele asumate de România la nivel internațional și afecta procesul nostru de aderare la OCDE.
Amintim că judecătorii Curții Constituționale au decis, azi, ca declarațiile de avere și de interese să nu mai fie publicate pe site-ul ANI și nici pe site-urile altor instituții, iar aceste declarații nu mai trebuie să cuprindă veniturile și bunurile soților și copiilor. Practic, CCR a decis că declarațiile de avere și de interese vor fi ținute la secret.
Reacția ANI la decizia controversată a CCR
„Decizia CCR de astăzi, prin care este declarată neconstituționalitatea unor articole din legea ANI, anulează caracterul public al declarațiilor de avere și de interese și poate încălca toate angajamentele asumate de România la nivel internațional în ultimii 20 de ani în ceea ce privește lupta împotriva corupției și asigurarea integrității în funcția publică.
Totodată, o astfel de decizie poate afecta procesul de aderare la OCDE, progresele înregistrate de România în cadrul exercițiilor de monitorizare de la nivelul Uniunii Europene (Raportul privind Statul de Drept) sau Consiliului Europei (Grupul de State împotriva Corupției – GRECO).
De asemenea, decizia CCR de astăzi poate conduce la anularea publicării declarațiilor de avere și de interese pe care Agenția le menține pe pagina sa de Internet, în raport cu argumentația Curții Constituționale”, a reacționat ANI, printr-un comunicat.
Site-ul ANI numără peste 12 milioane de declarații publicate în baza Legii nr. 176/2010, art. 6 alin. (1) lit. d) și art. 12 alin. (6), articole care acum au fost declarate neconstituționale.
ANI atrage atenția că prevederile în cauză au mai fost tratate anterior de CCR: „prin decizia nr. 309/2014 a CCR a fost statuat faptul că ‘soluția legislativă a publicării declarațiilor de avere și de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenției Naționale de Integritate de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenire a corupției instituționale, iar pe de altă parte, că publicarea acestor declarații se realizează, potrivit art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind astfel asigurate garanții împotriva unor ingerințe arbitrare’”.
ANI enumeră și efectele deciziei CCR de azi cu privire la angajamentele internaționale ale României:
* Poate duce la încălcarea obligațiilor ce decurg din Convenția ONU împotriva corupției (UNCAC – caracter obligatoriu pentru Statele Semnatare). Potrivit art. 8 alin. (5) al Convenției, ‘Fiecare stat parte se străduiește, dacă este cazul și conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, să aplice măsuri și sisteme care să-i oblige pe agenții publici să declare autorităților competente toate activitățile exterioare, orice ocupație, orice plasamente, orice bunuri și orice dar sau avantaj substanțial din care ar putea rezulta un conflict de interese cu funcțiile lor de agent public’;
* Poate afecta progresele înregistrate de România în ceea ce privește îndeplinirea Foii de Parcurs pentru Aderarea la OCDE (Accesion Roadmap). Un domeniu esențial cuprins în acest cadru de evaluare se referă la ‘consolidarea guvernanței publice, integritatea și sporirea eforturilor de combatere a corupției’;
* Poate anula progresele făcute de România în exercițiul de monitorizare GRECO (al Consiliului Europei). Rapoartele GRECO din ultimele două evaluări au reflectat progresele înregistrate de România în privința declarațiilor de avere și de interese: ‘Din perspectiva laturii pozitive, România are un sistem de declarare a veniturilor, bunurilor și intereselor care poate fi privit drept exemplar din multe puncte de vedere și care este supravegheat de către Agenția Națională de Integritate’ (Runda a IV-a) și ‘România are în vigoare un sistem solid pentru declararea averilor și intereselor’ (Runda V-a);
ANI: CEDO spune că publicarea declarațiilor de avere și de interese nu încalcă dreptul la viață privată
De asemenea, susține ANI, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a statuat de mai multe ori că publicarea declarațiilor de avere și de interese nu încalcă dreptul la viață privată:
Astfel, în cauza Wypych împotriva Poloniei (25 octombrie 2005, cererea nr. 2428/05), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea unui membru al unui consiliu local din Polonia care a refuzat să depună declarația de avere, susținând că obligația de a divulga detalii privind situația sa financiară și portofoliul de proprietăți impusă de legislație încalcă articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea a constatat că obligația de a depune declarația și publicarea online a acesteia au reprezentat într-adevăr o ingerință în dreptul la viață privată, dar că aceasta a fost justificată și că sfera cuprinzătoare a informațiilor care trebuie declarate nu a fost considerată excesiv de împovărătoare.
CEDO ‘consideră că tocmai acest caracter cuprinzător face realist să se presupună că dispozițiile contestate își vor atinge obiectivul de a oferi publicului o imagine rezonabil de exhaustivă a situației financiare a consilierilor (…), că obligația suplimentară de a declara informații privind proprietatea, inclusiv proprietatea conjugală, poate fi considerată rezonabilă, în măsura în care este menită să descurajeze încercările de a ascunde bunuri prin simpla dobândire a acestora folosind numele soțului/soției unui consilier’.
CEDO a aprobat, de asemenea, publicarea și accesul pe internet la declarații, argumentând că ‘publicul larg are un interes legitim în a se asigura că politica locală este transparentă, iar accesul pe internet la declarații face ca accesul la astfel de informații să fie eficient și ușor. Fără un astfel de acces, obligația nu ar avea nicio importanță practică sau incidență reală asupra gradului de informare a publicului cu privire la procesul politic’.
De asemenea, publicul are dreptul de a fi informat cu privire la aspecte ale vieții private a personalităților publice, după cum se afirmă în decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (Karhuvaara și Iltalehti împotriva Finlandei). Limitele de ingerință în viața privată a persoanelor publice, inclusiv prin accesul la informații despre acestea, sunt mai largi în comparație cu cele ale persoanelor private fără statut public.
Sursă expresspress.ro
